Voluntarul lunii noiembrie

Voluntarul lunii noiembrie este Steliana Curelea. Aceasta activează în lumea uimitoare a voluntariatului de 12 ani. Ea este fericită că prin acțiunile ei poate aduce un strop de pozitivitate în lume și un zâmbet pe chipul cuiva. De asemenea, Steliana a devenit de curând profesoară de gimnastică la Clubul de Gimnastică CSS Steaua.

 Ne poți descrie prima ta experiență de voluntariat?

Prima mea experiență de voluntar am avut-o în cadrul unei grădinițe din învățământul special. Se întâmplă în urmă cu 12 ani la Grădință Nr. 65, unde cu ajutorul doamnei directoare am demarat un proiect de dans și gimnastică pentru copii hipoacuzici. Pe durata unui an școlar am învățat și am avut de învățat de la ei. A fost o experiență minunată, plină satisfacțîi profesionale și personale. De la ei am învățat limbajul mimico-gestual, de la mine au învățat elemente de baza din gimnastică. Ne-am jucat, am dansat (în picioarele goale, cu boxele pe sol, basul dat la maxim) și am avut 2 spectacole în care copiii au prezentat momente artistice, au primit cadouri și s-au bucurat de toată atenția.

Până în momentul actual, ce proiect ți-a fost cel mai drag?

Proiectul meu de suflet este cela de la DGASPC Sector 2: Centrul de Zi Pinocchio. Acolo sunt voluntar de ceva mai bine de 5 ani. Țin minte că în ziua de înscriere am mers la sediul din cartierul Pantelimon și eram cu fetița mea de doar câteva luni, la momentul acela. Îmi amintesc clar întrebările responsabilului de programul de voluntariat. Acesta voia să știe ce voi face cu copilul meu, cine va avea grijă ei cât eu sunt împreună cu alți copii?  Întodeauna se găsește o soluție dacă există voință și disponibilitate.

Așa că am început să lucrez cu ei, o dată sau de două ori pe săptămâna. Repetăm dansuri moderne, dansul clasic, în funcție de componentă grupelor și de proiectele pe care le aveam. Am participat la concursuri naționale de dans. Din cauza situației precară din punct de vedere material al copiilor,.am obținut participarea fără achitarea taxelor de concurs. Aici organizatorii au fost înțelegători și ne-au susținut.

Apoi au urmat proiectele derulate de Primăria Sectorului 2 și cele ale DGASPC. Am reprezentat cu succes Centrul de Zi Pinocchio la inaugurarea celui mai nou parc de distracții din București: Parcul Tei în iunie 2016.

Am confecționat costumele și ținute de scenă. De asemenea, am reușit să îi scoatem pe scene mari din București, cum ar fi  Sala Polivalentă, Sala Palatului, Teatrul Elisabeta, Piața Obor la Festivalul Recoltei. Vorbind despre copii din medii cel mult modeste, cu posibilități limitate și cu orizonturi la fel de înguste,.impactul acestor ieșiri este unul colosal. Uimirea sinceră cu care au intrat în Sala Polivalentă, momentul în care au câștigat un torfeu, bucuria din momentul in care au primit un cadou, toate sunt experiențe de neegalat pentru ei și amintiri dragi mie. Scopul meu a fost să le arăt potențialul pe care îl au, să îi determin să lucreze în echipa, să se respecte, ajute, să fie buni unii cu ceilalți.

Ce calități consideri că ai dobândit în urmă acestui proiect?

Calități. Greu de precizat. Am învățat în primul rând să lucrez cu ei.  Sunt altfel. La exterior, par agersivi, opozanți, dar, de fapt, tânjesc și ei după atenție, afecțiune și joc, ca orice copil.

Am devenit un profesor mai bun și mai tolerant, pentru că i-am cunoscut, înțeles și am găsit în ei potențialul a ce ar putea ei deveni, sub îndrumarea potrivită.

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat și cum ai trecut peste ele?

Una dintre cele mai mari provocări este că toți acești copii vin din medii defavorizate, unde violență verbală și fizică este chiar necesară pentru a supraviețui. Și vin eu, care vreau să rezolv situațiile conflictuale cu blândețe, și le cer să fie buni unii cu alții, să se ajute, să se încurajeze. Dar cu răbdare și multă implicare, se poate(!). Se pot educa în spiritul fair-play, pot deveni mai buni, mai toleranți, mai uniți. Voluntarul lunii noiembrie

Aminteam ceva mai sus de taxe de participare la competiții… Îmi amintesc de un concurs la care aveam nevoie de aprobarea domnului primar să scoatem copiii din Centru. Evenimentul de la Universitatea Politehinca din București, (Polidans Fest) era organizat în colaborare cu Primăria Municipiului. Din păcate nu am primit aprobare, așa că am muncit cu copiii pentru un festival la care nu au participat.

Ce crezi că se poate face pentru a promova și implementa cât mai multe proiecte de acest gen?

Ca să ajung voluntar în cadul DGASPC am avut nevoie de n documente (prea multe),.recomandări, am dat un test psihologic, am avut un interviu cu o doamna psiholog și întreagaprocedura a durat mult. Cred că o simplificare a procesului ar fi de bun augur. Desigur, poate și o promovare a activităților de voluntariat în școli, licee și universități ar reprezenta o abordare mai bună decât cea actuală. Voluntarul lunii noiembrie

Le poți oferi un sfat celor ce vor să lucreze în proiecte similare sau vor să înceapă un astfel de proiect?

Sfaturi. Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi. A fi voluntar este o vocație, vine din interior. Trebuie să simți. Trebuie să simți că vrei și apoi, desigur, că poți să ajuți pe cineva, cumva. Dacă timpul și resursele îți permit, poți schimba ceva în lume. O poți face cu un copil mai fericit, un suflet mângâiat, un animal hrănit sau poate un puști care știe să asambleze un cort pentru că l-ai învățat tu. Gesturi mici cu impact mare.

Distribuie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.